Copilului meu nu îi cresc dinții. De ce? Ce să fac?
Erupția dentară reprezintă migrația dintelui din interiorul osului maxilar, către cavitatea bucală. În mod normal, erupția începe în jurul vârstei de 6 luni și se termină către doi ani și jumătate, în cazul dinților temporari (de lapte). Erupția dinților permanenți se desfășoară între 6 și 25 de ani, încheindu-se cu erupția molarului de minte.
Există situații care se abat de la acest cadru normal, iar atunci vorbim de erupție precoce sau întârziată. Se referă atât la apariția dinților temporari, cât și la a celor permanenți. Erupția întârziată se consideră patologică și necesită tratament dacă dintele nu a apărut pe arcadă la mai mult de un an de la momentul considerat normal. Până atunci pot fi întârzieri de cauze fiziologice (dacă temporarii persistă peste vârsta normală de erupție a definitivilor sau, din contră, dacă extragem temporarii cu mai mult de doi ani înainte de inlocuirea lor. Atunci se formează un țesut dens, care este foarte greu de străbătut de către definitivi).
Întârzierile patologice pot avea cauze locale (obstacole de natură gingivală, osoasă, dentară sau tumorală) sau cauze generale, (mai rare – sindrom Down, hipotiroidism, avitaminoza A sau B, afecțiunea Turaine, etc).
În funcție de vârsta copilului și de dentiția a cărei erupție întârziată o constatăm, medicul dentist curant sau medicul pedodont va adopta decizia potrivită.