În primul rând, trebuie menționat că teama de dentist este, în general, o temere învățată de la părinți sau de la copiii din jur (din parc, de la gradiniță). Mă refer la situația în care celui mic îi este frică din start, fără să fi ajuns în cabinetul medicului stomatolog.

Așadar, stă în sarcina părintelui să-și schimbe el însuși atitudinea față de acest domeniu, încercând să creeze o atmosferă pozitivă legată de medicina dentară în general. Este bine să meargă alături de cel mic la  controale preventive, pentru a se obișnui cu atmosfera din cabinet și nu direct,când problemele deja există, prima experiență a celui mic fiind astfel tratamentul în cauză.

Prima vizită la dentist este una specială și nu ar trebui să aibă loc odată cu apariția primei carii. Aceasta este o simplă întâlnire pentru acomodare cu mediul, cu aparatura, cu mirosul, cu lumina și împrietenirea cu medicul care  urmează să-i devină parte din anturaj. Acesta poate să-i facă un periaj cu o pastă cu gust bun. Astfel copilul va înțelege că la dentist nu se întâmplă nimic rău.

Dacă este un copil foarte mic, este recomandat ca la prima ședință părintele să stea în scaunul dentar și să țină copilul în brațe, părintele îndepărtându-se treptat la ședințele următoare.